luni, 19 noiembrie 2012

Îmi eşti.


Mi-ai crescut
urechi în piept
şi-un puls aiurea
până-n creştet,

şi-un ochi,
şi-o inimă cu normă-ntreagă mi-ai hrănit.

Şi s-a ajuns
să ne-ntâmplăm,
doar ca să ma laşi acum


să aflu
 că în final
răbdarea urma să mi-o cresc singură.

miercuri, 14 noiembrie 2012

dor(?)


De ce se aud câini
în camera ta? De ce-ţi latră
apa din pahar,
şi de ce ţi-e vânăt patul?
De ce-ţi urlă
mâinile, şi de ce ţi-s geamurile roase?
De ce-ţi duhneşte privi...
dar stai. 
Ia spune-mi, ţie de ce
ţi-e dor?

joi, 8 noiembrie 2012

Ştii lumina aia pe care
ai senzaţia ca o vezi
când închizi ochii
şi-ţi trage cineva
draperiile din geam?
Uite, cam aşa-mi eşti tu.


joi, 25 octombrie 2012

guilty


am stat în capul oaselor
 timp de 
câteva memorii,
şi despre tine 
am vorbit cu lumea ce-mi stătea
şi-n cap, şi la picioare,

şi-n suflet îmi stăteau sărmanii,
îngropaţi 

mai mult în pământ,
decât în pieptul altora.
mă-nfioram
şi le zâmbeam sincer
şi nebun
 când îi minţeam.

miercuri, 24 octombrie 2012

protecţie


obişnuiam să ne ascundem 
după alte limbi
şi oricare alte traduceri;
cred că de vină
eram noi
şi ideea că ne-am fi făcut
înţeleşi.
mai nou,
mă linişteşte enorm
să ştiu că atunci când avem
doar sânge
în sânge,

confesiunile nu mai sunt un lux,
ci-o nevoie şi-o plăcere
(vinovată).


duminică, 2 septembrie 2012

realizez acum



Îmi alunecă papucii;
tălpile-mi tânjesc să-și simtă 
călcâiele
cum presează
și mușchi,
și oase...
și după puțină iarbă-mi mai tânjesc
naivele.
Iar toată ființa-mi 
dorește 
să (se) descopere și
s-acopere...

Realizez acum,
eu nu vreau să plutesc,
să pășesc pe streșini 
reci
sau peste gropi.
Mie mi-e poftă de iubire 
pământească,
de vârfuri de degete
ușor zgâriate
și de-un obraz
puternic încălzit 
de-un piept

c-un suflet ce-și iese din matcă. 

miercuri, 29 august 2012

unde-mi zac rădăcinile



Am să mă plantez
în tine,
în toată splendoarea
naivității mele,
și-am să rezist
cred
condițiilor vitrege
la care-ți supui și sufletul
de ceva timp încoace.
Din senin,

poate chiar voi începe
să-l degust,
să-l las să-mi vorbească de oameni
și de tine,
de cum a ajuns
ți se prelingă din ochi
și zâmbet...

mă gândesc să-l las
să mă și înghită.


întruchipezi nenumărați oameni


Nu vreau oameni
pentru totdeauna...
eu vreau oameni pentru mine.
Oameni pe care să mă mulez,
oameni dispuși
să șiroiască
după cum mă unduiesc eu,
oameni pentru care să folosesc
bucuroasă
un escavator
dacă vreau să plantez
flori
în locul unor 
obiceiuri;

Oameni
ce mă înfioară să-i aud respirând...
aceiași față de care nu-mi permit
mai mult.
Mint,

evident. Vreau
să ajungem să ne permitem
vrute și nevrute,
și adevăruri,
și riscuri,
și-o mare, mare...
iubirevăzutădetoțiceice(nu)neprivesc.

marți, 21 august 2012

lust


Tot mai des
şi în tot mai multe 
toiuri de nopţi
mă gândesc la tine 
ca la un gând sinucigaş.
Cu teamă şi poftă 
acută.

Ziceam ca în schimbul listei tale
cuvieţipecaretrebuiesăletrăiesc,
să-ţi dau şi eu ponturi
cuvisepecaretrebuiesălesimţi.


Mă întreb dacă pentru momente ca acelea
se merită să-ţi vinzi sufletul
sau măcar 
să-ţi negociezi
frica.

marți, 14 august 2012

somn



Trezeşte-mă
şi-ncepe-mă cu gambele,
să pot din nou să(-ţi) merg
pe spate.

Trezeşte-mi urechile,
m-am plictisit de vocea mea.
Vreau s-o aud pe cea
cu care-ţi vorbeşti
când amuţeşti
şi nimic mai mult.
dar trezeşte-mi şi coastele;
vreau să le simt pe fiecare
în parte,
la fiecare arcuire...
a corzilor.

Ia-mi palma
şi trezeşte-mă deodată.
Să-nchidem ochii, ţi-am mai spus.
...şi-ai adormit.

luni, 13 august 2012

mă risc pe riscul tău



Sunt doar o presupunere nefondată
în ochii mei,
iar asta mi-e suficient.

Sunt o mână de om
şi de trăsături interesante
în ochii altora,
iar asta pare să le fie de ajuns.

Voit sau nu,
ai să-mi devii propriul purgatoriu,
şi-am să vreau doar pentru mine 
plăcerea
de-aţi citi exatazul din privire
când carnea îţi va arde
de emoţie,
şi-amândoi vom fi închişi
între patru pereti aproape compromişi.
Şi poate mai mult...



duminică, 29 iulie 2012

joy



Din momentul ăsta
încep să mă alerg cu luna.
Vreau zile-ntregi de noapte
și străzi pline de lumină,
răcoarea unui acoperiș 
s-o simt din creștet,
iar cerul vostru îl vreau respirându-mi peste buze. 

Vreau să-mi văd umbra ca o sângerare a gândurilor, 
iar pe voi speriați.

miercuri, 25 iulie 2012

azi ai fost dumneavoastră


mi-e sete, mi-e sete,
dați-mi un păcat în care să cad
și târăți-mă-n fața voastră
să mă bucur:
o ultimă gură de aer.
vreau doar a mea plăcerea de-a mă îngropa
în mine,
și-acolo să rămân până (și după)
ce terminați a mă ridica în slăvi
sau a-mi vorbi
de ei.

mi-e sete, mi-e sete,
cerșesc puțin zaț
și-un ceai să-mi sorb o ultimă gură de aer
înainte de-a afla câte păcate îmi datorați.





duminică, 15 iulie 2012

după ani



mulțumesc. nu îndrăznesc mai mult, oameni.

marți, 12 iunie 2012

amalgam


Ţineai mâinile aproape împreunate
deasupra capului
când dormeai,
picioarele încâlcite-ntr-ale mele,
iar nefiinţa-ţi 
pe undeva,
spânzurată de soarele care,
apropo,
nu mai înghite ciocârlii
sau oameni.
Ai putea crede că te apărai,
dar eu înclin că asta era
poziţia din care tu te pregăteai
să cazi.

Şi simţeam amândoi, atât de puternic
uneori,
cuvinte şi gesturi,
încât n-ai fi putut crede că vreodată
vorbele vor ajunge să se simtă
pe noi
cum se simte o mângăiere
pe o carapace de ţestoasă.

Mă întreb dacă am învăţat
anatomie
pe spinarea faptelor tale
şi a tăcerilor mele,
doar ca să mă întreb acum
care pe care roade
mai tare.

Nu cred că-ţi aminteşti,
dar ca atunci când mă ţineai 
doar cu braţele,
nu mă mai lovisem niciodată.
O perioadă mai apoi 
a fost linişte, a fost gol,
ustura aerul
şi cred că şi amintirea ta.

sâmbătă, 9 iunie 2012

miercuri, 6 iunie 2012

pur şi simplu

Azi am biciuit vântul 
cu părul
şi m-am simţit puternică.
Fugeau câinii de porumbei,
iar eu
de nimic.

luni, 4 iunie 2012

the last day. let's cheers for myself

Oamenii se mulţumesc diferit
între ei şi pe sine.
e 4 deja,
iar eu o mulţumesc pe Aduţă nemulţumindu-mă
detaşându-mă.



marți, 29 mai 2012



Dar să revenim la noile mele plăceri:
Felinarele să ardă când sunt eu pe geam!

luni, 28 mai 2012

accident în flori

Tu-mi porţi sufletul
 în pântece, baby.
Numeşte-mă nebună,
dar zău de nu mă-ncred
că i-ar trebui şi lui, sterilul, 
vreo nouă luni
până să mă poată
chinui şi bucura 
(din nou).
Unde mai pui că-i 

din flori...
şi din tine?

duminică, 27 mai 2012

simţuri

Observ că
pot să-mi amintesc
chipuri, gusturi, ţipete,
îmi amintesc până şi de mine
uneori,
dar nu am reuşit niciodată
să retrăiesc
atingeri.

La mine
cred că pielea e singura
fără memorie.
Ştie să se bucure
doar pe moment
de toată acea "plăcere carnală"
pe care o condamnaţi şi o tânjiţi
mulţi,
până rămâne fără
oameni sau brize.

Mi-e greaţă
la gândul că aş putea ajunge
în stadiul în care 
să nu-mi las atinsă
decât pielea.
Asta
sau să-mi căptuşesc interiorul,

tot interiorul,
cu ea.

almost five

Mă întrebam 
la câte iubiri poate fi supus un suflet,
iar când aflu că nu are o limită, ceva, orice,

mi-e frică.

vineri, 25 mai 2012

cocoaşă


De fericire,
mi-a alunecat o farfurie
când nu se putea mai bine.
Mi s-a crăpat ecoul
în ceafă
şi s-a simţit fantastic.

De lipsă,
el a început să-mi dea şi cărţi,
şi muzică,
şi cuvinte,
pe când eu lui fum,
întrebându-mă care erau mai nocive.

De tine,
spatele-mi ţi-a urlat
ca din gură de timp,
doar ca să mă lase pe mine
să scriu.

sâmbătă, 19 mai 2012

promision to self aka self respect

De azi începând,
îmi dau răgaz 
şaişpe vieţi de gângănii
din alea
înainte să mă posed din nou,
ca mai apoi să
nimic.


p.s.: btw, sor-mea, să trăieşti!

miercuri, 16 mai 2012

fereastră între blocuri


De ceva vreme am început
să-mi doresc
un amic (întâmplător)
la fereastra de vis a vis
cu care să poluez
pe seară
și căruia să-i scriu
tăceri
și zâmbete.
Așa, din când în când.

joi, 26 aprilie 2012

hugo



Lucrurile au hotărât (!)
undeva între
ce fac eu şi ce taci tu,
ca atunci când
nu au altceva mai bun de făcut,
să se întample
naibii.
Pe atunci aveam impresia
că dacă reuşesc
să poc-nesc
din degete
suficient de mult,
vor ieşi scântei
sau ceva
chiar avea să se întâmple.

E interesant oricum
să afli
că treptele sunt urcate
doar ca să poţi fi sărutat mai bine,

că pistruii se văd cel mai bine
în soare
şi nu-s răi,

iar piciorul meu drept,
obligatoriu relaxat,
poate fi folosit drept busolă

dacă te pierzi.

miercuri, 4 aprilie 2012

ce nebuni inconştienţi


Nu ştii că sunt conştientă
de dorinţe
şi de multe, multe alte vise,
de plăcerile induse
ori
de tălpi asimetrice
perfect potrivite
pe ascuns.

Nu ştiu dacă eşti conştient,
dar ce e al meu
rămane al meu,
aşa puţin
şi stângaci oferit cum e.
Cât despre tine,
dragă,

nu ştiu dacă eşti conştient,
dar tu nu-mi aparţii
şi n-ai făcut-o niciodată, peşte!
E ca şi cum aş spune
că îmi aparţin,

ce nebunie...


luni, 2 aprilie 2012

şi Sia.




M-am pricopsit cu
firmituri de stele congelate
pe buze
de când sufletu-ţi 'mi-numără
dorinţele din cerul gurii.

Mă-ntreb de ai
şi tu
aşa un gust de fericire-n gură,
de te-apasă pe ochi
şi te face să speri,
ori mi-am atins doar eu
nefiinţa.

Îmi place să cred că
mă pândeşti
prin gaura cheii,
de undeva de după uşa
bătută-n cuie şi vorbe,
loc prin care, am impresia,
mi-ar încăpea toate fricile de tine.

Ştiu că-mi lipeam urechea de pământ
să-mi simt lumea vibrând.
Acum
îmi place pieptul tău
şi respiraţia la unison
şi cum pulsez(i).


joi, 16 februarie 2012

în Vamă sau în UK (n-)ar fi tot aia


Eu îmi tot pierd măruntaiele, 
ştii? Niciodată nu le găsesc
când am nevoie de ele,
le bănuiesc că pe aşa o vreme
dezertează (şi ele). Noroc
că te mai văd pe tine,
aşa pot şi eu 
să simt cum fiecare în parte 
se răscoală, mi se-adună,
îmi tânjesc toate-mpreună
să orbesc.

Dar chiar nu ştiu ce facem cu tine,
propun să te laşi şi tu de mă privit,
încă două ruşini de îndurat
şi pe aşa o vreme
eu încolţesc.

duminică, 5 februarie 2012

noi înghiţim Universul


Sincer,
eu am ajuns să cred 
că Universul e
nemărginit
doar ca să ne încapă
nouă
toate gândurile.

Şi cum mă gândeam eu aşa, 
muritoarea,
la cât trebuie să mă venereze
Premăritul Univers
pentru că s-a găsit cineva
să-i epuizeze şi lui infinutul,
mi-am amintit de destin,
şi de cât de norocos este
că ne-a întâlnit.

Nu de alta,
dar cei ca noi
nu sunt deloc uşor de găsit.
Ne naştem doar atunci când ne privim,
şi nu lăsăm orice destin
să ne-mplinească,
doar suntem viţă nobilă
prin excelenţă;
ce neadaptaţi îşi mai scriu adâncurile
cu sânge
doar ca să se poată
dărui
mai mult?

Dar să revenim la Univers;
l-ai auzit şi tu cu ce tupeu
ne-a numit
oameni de vis,
când noi 
ne făgăduim din priviri
că ne suntem reali!

luni, 30 ianuarie 2012

autoconservare


Pipăindu-mă,
să văd dacă mai am
urme de mâini ori frici
pe trup,
nu-mi mai găseam coastele,
ce nebunie!
Autoapărarea-mi
clar ar trebui s-o ia mai uşor
cu conservarea;
coastele toate au pus
os de la os
şi-au făcut stângaci un cocon
în jurul inimii.
Am tremurat şi
m-am îmbrăţişat ca niciodată.

duminică, 29 ianuarie 2012

îmi sunt cuminte.


Din câte te văd,
am impresia că frica de oameni
începe să te ajungă.
(Ţi se urcă pe picioare,
îţi gâdilă şira spinarii
şi gândurile,
râzi puţin şi ăsta-i fost!
îţi intră-n vine.)

Chiar nu ai de ce te teme,
are un aspect plăcut...
chiar şi-aşa, fără de chip.
Şi nu cred ea mănâncă;
mai curând te cuminţeşte.

duminică, 8 ianuarie 2012

A. M., aka ratat



Cele mai adânci locuri
în care am îndrăznit să mă scald
vreodată
sunt, după capacitate,
cada, marea,
şi spune-mi cum aş putea uita,
tu
cu tot ce-ţi reprezintă fiinţa.

Ştiam că poţi să-ţi înceci
durerea în cadă,
ochii şi iubirea toată-n mare,
dar nimeni,
nimeni nu mi-a spus
c-aş putea să-mi pierd suflu-n tine.

Iar acum
un oarecare alb cadavric mănâncă din
pământ şi oameni.
Bieţii! De la atât uitat unii la alţii,
au uitat să mai şi uite unii de alţii.