Am să-mi fac
un steag
din păr
și-am să răstignesc pe el
tot ce ți-am tăcut
vreodată.
Am să-l întind undeva
la soare,
adică la umbra
tuturor lucrurilor care mi-am dorit
să ți se întâmple,
până se vor usca
și vor cădea
singure,
tăcere
cu
tăcere.
Am să-mi fac apoi
un bici
din păr,
măcar o vreme să nu mă tem
de oameni
sau de mine;
La urmă
am să-l las
să-mi fie ce vrea el,
doar e singurul care mai știe
acum
cum să mă mângâie pe umeri.