sâmbătă, 30 aprilie 2011

Priviți doar.


Uitați-vă la voi cum existați, 
e posibil să vi se facă silă, 
sau mai degrabă milă, 
realizați că mai nou nu mai simțiți
fiori
decât dacă scoateți capul pe geam
dimineața; și nu, nu vă impresionează
de nicio culoare chestia aia care ar fi cazul
să încălzească mai bine pământul, 
că pe voi nu vă mișcă cu nimic.

Uitați-vă la voi cum nu vă priviți.
Uitați-vă la voi cum nici să vă
bâlbâiți nu mai știți.

Dar suficient despre voi,
perdelele de la geamul meu 
se tot trag,
și nu știu dacă ar trebui eu să văd ceva,
sau cineva se tot uită la mine.

vineri, 29 aprilie 2011

Peste cap.

    
     - Cât ai de când ai venit? 7 minute?! Ai stricat clanța, ți-ai rupt tocul pe hol, ai spart 10... 11 ouă, mai exact, ți-ai agățat colierul... îh, acolo te vei învineți, după cum te știu, ți-ai întins tușul până la urechi, iar pe langă asta, îți tremură fiecare măruntaie. Iubita mea, ce-ai pățit?
     - Azi nu m-am simțit frumoasă.

miercuri, 27 aprilie 2011

N-are noimă. Nici diacritice.



- Ce stol misto de ciori.
- De ce ai plecat de acolo?
- Cum, daca toata lumea se musca de cur cu toala lumea?
- Si tu ai muscat pe cineva?
- Doar din soare cand stateam peste program.
- Are pretentia asta, sa inteleg. 
- Daca se poate, sa folosesc si diacritice cand ii vorbesc.
- Cand ii scrii?
- Cand ii vorbesc.
- Si ce te costa sa te porti cu manusi?
- Ea nu vrea sa port nimic.

miercuri, 20 aprilie 2011

Piei..

..de tigru, gazelă, leopard, zebră, chiar și artificială,
iar printre cele mai nefolositoare, de om.

-Ce piele denivelată are. Și ce bătrână.
-Nu-l judeca. Acolo-și ține
sentimentele. Mai demult le
purta în suflet, dar oamenii 
se înghesuiau să-i intre sub piele.
Săracul scotea un pumn de carne,
cât stricată, cât proaspătă
în fiecare seară când și-o curăța.
Oamenii îl părăseau, căci se săturaseră,
nu găseau nimic. Și era strâmt.
Așa că s-a gândit să-și vâre cu de-a sila
emoții în piele, poate se înnoadă careva în ele.
Acum, fiind prea aglomerat, iar pielea prea
puțin elasitică, nenorociții au dat iama în suflet.
Dar și el era secat acum, n-au mai găsit
nimic.

-Uite-l cum se jupoaie. Nenorocitul își vinde pielea,
și toți vor să fie în ea. Niște nerozi, zic eu. Da' cât e?



Lenea e mare. Și măcar dacă ar fi la fel și cu lucrurile care îmi plac. Dar e selectivă a naibii.


p.s.:Are 1,57. M-a luat.

luni, 18 aprilie 2011

Caiet dictando.

- E bine?
- Foarte bine! Nu uita, mereu începem cu linii scurte. Cu timpul te vei obișnui să le faci și rapid. La cele lungi, de două rânduri, mereu să ai grijă la penița stiloului.
- E bine?
- Foarte bine! Vezi dacă exersăm semicercurile și liniile curbe? Uite, dacă îți place atât de mult, ai jumătate de pagină liberă pentru așa ceva.
- E bine?
- Foarte bine! La cerculețe nu face nimic dacă îți curge stiloul. Până te obișnuiești. După aceea te vei obișnui și cum să-l ții. Evită punctele, nu-și au rostul. Mai ales că forma stiloului nu-ți permite să le faci cum trebuie. Mai bine faci buline.
- E bine?
- Foarte bine! Uite, dacă mai faci câteva rânduri la fel de bine, mâine te învăț să ascuți singur creioane, că eu îți tot ascut!

- E bine?
- Foarte bine!

P.S.:Fiecare poate înțelege după cum gândește.
Nu e greșită nici o părere. :)
P.S.2: Nu, pentru liniștea mea, nu zic la ce m-am referit.

duminică, 17 aprilie 2011

Pictor.

- E gata. E printre cele mai reușite portrete ale mele! Am susprins esențialul.
- Băiete, ce-ai făcut tu aici? Știam că lucrările tale sunt hidoase, mlăștinoase, dar portretul meu îmi repugnă! Imaginea e refulătoare! Ce mocirlă ai făcut? Frumusețea îmi este recunoscută la nivel înalt! Jigodie ce ești, cum îți permiți?!
- Ignorantule Domnul meu, eu pictez doar interioare de oameni. Cât despre al dumneavoastră, e fabulos.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Cu fața la soare.


Pleoapele o dureau, iar ochii îi erau scobiți de nesomn. Fața îi era brăzdată de timp, iar buzele-i nu erau cărnoase, cât umflate, într-un colț făcând buza superioară să pulseze de durere, de fiecare dată când își trecea degetele peste ea, un gheag de sânge. Era înaltă, și ar fi fost și mai înaltă dacă ar fi stat dreaptă. Avea sânii lăsați, iar formele trupului îi dădeau urât pe dinafară. Carnea îi era moale, iar pentru patruzeci și șapte de ani, mult prea bătrână. În fiecare dimineață își sorbea aceeași cafea trei sferturi zaț, din același pahar jegos. Lângă ea, cât la masă, cât în pat, același animal, și el desfigurat de timp. Îl vedea mereu cum mestecă zațul, rămânându-i de cele mai multe ori printre dinții galbeni și cândva mai mulți de șapte. De la o vreme începea să-i fie silă atât de ce-a ajuns, cât și de cel care doar un om din neglijență conceput, a legat-o ani de-a rândul. L-au numit Laurențiu Octavian, că așa i-ar fi plăcut lui să-l cheme. Prea multe despre el nu sunt; i-a părăsit cât a putut de repede..
Acum câțiva ani, au vrut să vândă casa, în anunț punctând că e cu fața la soare. Cu ce i-ar fi încălzit pe clienți asta?

marți, 12 aprilie 2011

Sens.


Chiar mă gândeam azi.. voi vedeți lucrurile tare ciudat. Cred.
Eu nu îmi torn prietenii, în ceșcuțe torn de obicei doar ceai.
Nu știu să trag sfori, eu nici patul nu mi-l întind, doar pentu a nu trebui să-l trag.
La mine nu se umple paharul, poate doar desktop-ul cu fel de fel de chestiuțe.
Când vă aud că spuneți că v-ați îngropat până-n gât..-eu îmi băgam când eram mai mică mâinile în nisip. Dar atât.
Admir persoanele care sar calul, mie mi-a luat două luni să-mi înfrunt teama de a sări capra..
Și cum ați punea să-mi spuneți că tai și spânzur, când eu mă rănesc curățând cartofi?
Cât despre ăștia care din țânțar fac armăsar.. mai lăsați-i în plata lor; la mine 1 cu 1, tot 2 fac..
Și ar mai fi.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Uite-ți palma! După ureche-s și degetele.




Ai  o mulțime de mâini,
dar cu toate că nu-ți aparțin,
sunt peste tot pe unde
ți le-ai putea dori.
Mai puțin pe ale tale.
De la o vreme nu te mai vrei
responsabil pentru șuvițele
dintre degete, pentru pleoapele
închise, cu atât mai puțin pentru
întredeschideri de buze.

Am auzit că ți-ai șters cât ai putut
mâinile, de o anume ea.
Au ajuns brațele să te bârfească..
Chiar acum două saptămâni,
când mă plimbam prin tine,
am vazut-o; era undeva între claviculă și
tâmplă, ștergea praful de pe tobogane,
fălindu-se în fața pavilionului cu faptul că
al ei încă purta urme de degete și
dinți.

Mi-a părut rău pentru fată să aflu,
două zile mai târziu, că palma-ți
făcea veacul pe obrazul ei.

joi, 7 aprilie 2011

Replică. V




- Cât de urât scrii..
- Regret, dar sunt obișnuită să mă iscălesc doar pe trupuri. Uită-te numai ce rotunjimi au literele de pe pieptul, coapsele și șoldurile tale.
- .. o femeie ar trebui să fie mai cizelată. În toate. Și fără pic de vânătăi, părerea mea.
- Pic din pat de la o vreme. Și de când  mi-ai făcut rost de un alt rând de chei, nu mai am peste cine.
- Și ce-i cu tatuajele?
- N-avem ce trup iscăli, nu voiam să-mi trec ochii peste un altul, așa c-am încercat, prima oară de altfel, ceva cu ac, doar că pe al meu.

luni, 4 aprilie 2011

Muritori.


Las' că-i știu eu. Ei nu-s
ca noi. Ei își dorm nopțile
cel puțin de 3 ori pe săptâmână,
ei culeg mere și le dau altora să guste înainte,
pretinzând că sunt amabili, nu merg
la piață să cumpere, din halbe beau
doar apă, iar pe chip se cade să poartă mereu o mască,
cât roșie, cât albă, cât albastră.

Ei își trasează pe piele, liniile venelor
cu cerneală, pretinzând că au sânge
albastru. Ce-ar fi să le smulgem unghiile,
să-i tragem de venisore, să le rupem venisoarele,
să vadă că-i roșu?
 
De obicei, ei preferă ciolanele, nu cărnurile.
Nu de alta, dar ele știu cum să trosnească a dracului de bine
Dar nu-i nimic, ultimele vor ajunge muritori respectați
pentru ce-au devenit, ce-au fost. În cel mai rău caz, nu vor ajunge
respectați; în cel mai rău caz, nu-și vor înfinge carnea-n carnea altuia.

Tot de la ei și drăcovenia asta cu viața fără de moarte. Aia nu-i
nemurire, nu-i viață ori descarnare. Aia-i.. ceva.