Uitați-vă la voi cum existați,
e posibil să vi se facă silă,
sau mai degrabă milă,
realizați că mai nou nu mai simțiți
fiori
decât dacă scoateți capul pe geam
dimineața; și nu, nu vă impresionează
de nicio culoare chestia aia care ar fi cazul
să încălzească mai bine pământul,
că pe voi nu vă mișcă cu nimic.
Uitați-vă la voi cum nu vă priviți.
Uitați-vă la voi cum nici să vă
bâlbâiți nu mai știți.
Dar suficient despre voi,
perdelele de la geamul meu
se tot trag,
și nu știu dacă ar trebui eu să văd ceva,
sau cineva se tot uită la mine.