miercuri, 22 decembrie 2010

Ficțiune.

       'La fara un sfert, te rog eu, fii acolo!'. M-ai chemat in graba, m-ai luat pe nepregatite. E 19:37. Am ajuns, te astept. Mereu mi s-a parut dragut locul..oamenii de aici sunt calmi, muzica e buna, chiar si fara versuri, iar..
       - Ce serviti?
       - Un ceai, va rog!

       - Ceaiul dumneavoastra!

       19:51. Ai intarziat. Ah, uite-te, fugi si-ti scuturi toate florile... Pentru?
       - Stiu, am intarziat, am luat flori pentru ea. Voiam sa-ti cer sfatul, pot avea incredere in tine si la capitolul asta.
      Te inseli. 
      - Are antrenament pana la 9. Mi-am dat seama ca-mi place dupa ce..
      Regret, stiu ce urmeaza, nu vreau sa aud. Gafai, ai doar un hanorac, iar mainile-ti sunt rosii. Incerc sa te privesc interesata, probabil nu-mi prea reuseste, dar nu observi, continui sa vorbesti la fel de absorbit.. Esti inaintea mea, dar ochii nu ti-i vad..Ciudat. Dar ii cunosc, de prea mult timp ma tot intalnesc cu ei, iar in momentul de fata, cu placere m-as fi lasat patrunsa de albastrul lor. Nu e cel de Caraibe sau metil, e doar albastru. Unul pe care mi-am dorit mereu sa-l detin. Dar nu. Nu mi-a fost dat. Si vai, vorbesti atat de repede, si gestigulezi atat de mult! Observ pe alocuri ca te si balbai- e atat de suparator! Cu atat mai mult cu cat este vorba de ea.. Buzele trebuie sa ti miste usor, ca eu sa pot sa le obse..
       - Dumneavoastra ce serviti?
       Iar tu?
       - Tot un ceai, va rog!
       Acum pleaca..
       - Ce anume?
       Pleaca!
       - Doreste un ceai, ii repet eu pe un ton ceva mai apasat.
       - Imediat..
       - Deci voiam sa-mi spui cum as..
       Eu trebuie sa le observ conturul bine definit, acele cateva riduri fine ce brazdeaza buza inferioara, atat de voluptoasa! Tenul ti-e curat, nasul ti-e imperfect, dar e al tau, deci il tratez ca pe-un egal. Parul nu are vreo carare, dar iti acopera din  partea stanga fruntea, si-ti ajunge pana la nivelul gatului care, solid si bine conturat, alaturi de marul lui Adam imi schiteaza in minte imaginea unui taur... Dar nu mai gesticulata atat, e semn de agitatie, si e iritant! Bratele-ti mari, vizibil protectoare, n-au ce se misca haotic in..
       - Poftim ceaiul! Mai doriti altceva?
       Mori..
       - Nu, multumim! Stiu ca florile ce i le-am luat..
       Si ea? Pielea ei nu-i de-un alb obisnuit, ala-i alb cadavric! Si cum sa nu-i observi ochii atat de apasatori, de reci care sunt mereu rataciti.. Parul de-un morcov-roscat e mult prea strident si suparator! Aveam o parere mai buna despre tine..
       - Deci?
       - Hm?
       - Sa-i dau florile dupa antrenament, apoi sa o intre..?
       - N-am idee.



p.s.: multumesc ca mi-ai fost muza, straine!

luni, 20 decembrie 2010

Eu nu cersesc aplauze!

Mi se pare o prostie. Ceva lipsit de sens. O alta chestie pe care ati gandit-o mult.
Nu, nu cersesc aplauze pentru ceea ce scriu. Si as putea primi asa-zisele aplauze? Nu filosofesc, nu ma lungesc cu ceea ce vreau sa va spun, transmit, povestesc-o fac direct, cat mai subtil-, nu vreau sa impresionez, dupa cum mi s-a spus, sau sa va influentez intr-un fel modul de a gandi(o alta bula de aur scoasa de o lady) . Daca din prezenta catorva neologisme pe care, sincer, imi face placere sa le folosesc, a felului 'aristocrat' pe care insinuati ca l-am folosit in unele postari, sau a parerilor pe care vi le-am impartasit, deduceti ca intentiile mele de a va forma o parere cat mai deosebita despre felul meu de a gandi, de a privi lucrurile, despre propria mea persoana sunt voluntare, atunci, dragii mei cititori, ati tras concluzii gresite. Sa nu se inteleaga gresit..ma bucur sincer cand aud de la unii, de la altii ca le place cum scriu, CE scriu, ca punctez bine unele chestiute; ma motiveaza sa continui. Dar nu agreez deloc persoanele care trateaza ceea ce scriu cu superficialitate, care nu sunt in cunostinta de cauza, dar care se trezesc vorbind, ca deh, deageaba traiesti daca nu te iei de mufa cuiva. Am dreptate, copii? Postarile ma contin, vorbesc despre mine, despre felul meu de a gandi, de a trata lucrurile, despre presiunile si nemultumirele mele, sub orice forma ar fi ele. Mie imi place despre ce si cum scriu, asadar ceea ce mi-ati spus o consider doar o parere, una pe care va multumesc ca mi-ati impartasit-o, dar care va ramane ceea ce e, adica doar o parere. Sper sa nu mai existe discutii pe tema asta..zic ca am fost destul de clara si subtila in exprimare.
Gosh, pe cine incerc eu sa impresionez?
p.s.: imi place asta(click).

duminică, 19 decembrie 2010

Definiție.

Postul asta e pentru toti cei care pun SILA si LENEA in aceeasi oala! In repetate randuri ati scos aceeasi prostie pe gura..
Deoarece alta metoda nu este.. va ofer definitii:
SÍLĂ, sile, s. f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva; aversiune.
LÉNE f. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie.
Cu placere! Mi-a facut placere sa spun si asta. ^_________________^

duminică, 12 decembrie 2010

Magie ieftină.

Nota: ma roade. si e greu sa incepi, restu vine de la sine.
Nota: e posibil sa regret(din nou) toate cate voi spune.
      Mi s-a acrit de promisiuni. De cele pe care poate nu le vreau duse la capat..
      Si-mi spune ca imi va fi mai bine, voi fi fericita, voi avea aproximativ tot ce vreau, voi avea viitor, nu va trebui sa-mi fac griji pentru diverse chestii, voi avea stabilitate, ma voi acomoda. DAR ar trebui sa recunoasca faptul ca ar face asta pentru a avea constiinta curata, pentru siguranta psihicului sau, pentru a nu avea remuscari, nu pentru binele meu. E chiar josnic!
      Si foloseste cel mai infect mod de a ma convinge sa ajut sa le realizeze: SANTAJ EMOTIONAL. Inconstient, poate, o face!
      Si macar daca ar fi adevarat, dar nu e. Cum imi poate spune ca-mi va fi bine, va fi frumos, daca ma face sa ma mananc pe din-nauntru, sa ma gandesc la chestii pentru care niciodata nu credeam ca voi acorda timp, sa-mi fie, uneori, sila? Sila, corect, nu exagerez. Mi-ar fi atat, dar atat de bine cu ei..
      Si mi-e atat de ciuda ca nu-i pot urla in fata toate cate face.. Si mereu trebuie sa ma abtin.. *trebuie-pacatos cuvant!*
      Si mai sunt si toate criteriile dupa care se ghideaza, superficialitatea chestiilor pe care le spune, felul in care selecteaza doar ce-i rau, modul bolnav de A CREDE ca are dreptate.. E naspa, sincer va spun.
      Si sunt mai multe, si-s ascunse, si-s arse, si nu-s bune! Sa nu-l crutati!
p.s.: pentru apropiati: daca ati identificat personajul, tineti pentru voi, nu-i spuneti, va rog >:d<

vineri, 10 decembrie 2010

Damn it!

Ma roade ce am scris in postul ce tocmai l-am sters.

vineri, 3 decembrie 2010

Your thoughts, your world

Gandurile sunt facute pentru a fi private!-si sustin tare si sus aceasta idee!
     In gand poti spune orice, poti face orice, poti sustine sus si tare ceea ce crezi, si zau ca nimeni nu te contrazice!
   Poti rade cu zgomot..
     Poti fi egoist, nesuferit, posesiv, antipatic chiar tie, tandru, dezgustat, incoerent, ca nimeni nu va afla..Faptele josnice ce le gandesti, obsesiile, fanteziile imposibil de neimaginat, promisiunile catre sine vor fi stiute doar de tine, vor fi bine ascunse, eventual arse. Nu avem nevoie de probe..
Si hai, fiti onesti, recunoasteti, nu ati destainuit nimanui toate cate v-ar fi placut sa faceti, sa aveti, sa distrugeti! E putin cam mult spus 'distruge'.. Fii dragut si gaseste-ti un cuvant mai potrivit. Sunt gandurile tale, si-ti apartin..
      Imaginile din viitor vor fi si ele puse spre pastrare..Ai idee ce vor spune altii despre ele? Te vor considera nebun pentru ca visezi, pentru gandurile ce ei nu le au, pentru neputinta lor de a le afla pe cele nedezvaluite, pentru felul tau..ingorant, as putea spune, de a gandi, pentru curajul cu care te agati de sperante, pentru tot ce ei nu pot detine. In secret, toti te vor admira.
      Oricum, majoritatea sufera de 'NEGLIJENTA CRONICA' cand, pe nesimtite, altcineva de cat propria persoana taie, aranjeaza, lipeste, sterge, arde, marunteste, decupeaza, aduna, rareste, camufleaza, creaza gandurile tale. :) E impotriva oricarei ratiuni sa te expui intr-atat..
      Si te ma intrebi de ce atunci cand rabufnesti, cand te eliberezi de toate gandurile ce te chinuie, de toate nimicurile ce ocupa timp pretios, esti mai calm, mai satisfacut, de ce nu, curios cum va reactiona 'victima'.
Ma gandeam de mult sa scriu acest post.. 
Probabil nu are vreo legatura, dar mie imi place  Snow Patrol (click).