luni, 31 octombrie 2011

apă


Era să mă pierdeţi. Sau poate era să vă pierd... Eh, tot un drac!
Şi ca o impresie stupidă de după, da, am simţit pe aerul meu că încă am orgoliu în mine. Dacă nu mi-o fac cu mâna mea, măcar să nu înghit prosteşte. Sunt aşa mândră de scilpirea de moment! deci asa se moare. 
Îmi venea să mă pup!
Ahh, şi-a fost c-an filme
şi n-aş vrea să se repete...

Andrada, puiule, 
nu mai  ştii să scrii.

joi, 13 octombrie 2011

c. t. e. a.



Gard viu de oameni...
de oameni
se ridică în jurul meu,
că-i scut,
că-i colivie,
eu tot îmi râcâi
sinele;
când sunt vocală
îmi place
să răspund
tare şi răspicat
da,
mi-ar plăcea o nouă
muză,
iar dacă se poate
să ridic
pretenţii,
cer
(să pot)
s-ating.