joi, 26 aprilie 2012

hugo



Lucrurile au hotărât (!)
undeva între
ce fac eu şi ce taci tu,
ca atunci când
nu au altceva mai bun de făcut,
să se întample
naibii.
Pe atunci aveam impresia
că dacă reuşesc
să poc-nesc
din degete
suficient de mult,
vor ieşi scântei
sau ceva
chiar avea să se întâmple.

E interesant oricum
să afli
că treptele sunt urcate
doar ca să poţi fi sărutat mai bine,

că pistruii se văd cel mai bine
în soare
şi nu-s răi,

iar piciorul meu drept,
obligatoriu relaxat,
poate fi folosit drept busolă

dacă te pierzi.

miercuri, 4 aprilie 2012

ce nebuni inconştienţi


Nu ştii că sunt conştientă
de dorinţe
şi de multe, multe alte vise,
de plăcerile induse
ori
de tălpi asimetrice
perfect potrivite
pe ascuns.

Nu ştiu dacă eşti conştient,
dar ce e al meu
rămane al meu,
aşa puţin
şi stângaci oferit cum e.
Cât despre tine,
dragă,

nu ştiu dacă eşti conştient,
dar tu nu-mi aparţii
şi n-ai făcut-o niciodată, peşte!
E ca şi cum aş spune
că îmi aparţin,

ce nebunie...


luni, 2 aprilie 2012

şi Sia.




M-am pricopsit cu
firmituri de stele congelate
pe buze
de când sufletu-ţi 'mi-numără
dorinţele din cerul gurii.

Mă-ntreb de ai
şi tu
aşa un gust de fericire-n gură,
de te-apasă pe ochi
şi te face să speri,
ori mi-am atins doar eu
nefiinţa.

Îmi place să cred că
mă pândeşti
prin gaura cheii,
de undeva de după uşa
bătută-n cuie şi vorbe,
loc prin care, am impresia,
mi-ar încăpea toate fricile de tine.

Ştiu că-mi lipeam urechea de pământ
să-mi simt lumea vibrând.
Acum
îmi place pieptul tău
şi respiraţia la unison
şi cum pulsez(i).