miercuri, 4 aprilie 2012

ce nebuni inconştienţi


Nu ştii că sunt conştientă
de dorinţe
şi de multe, multe alte vise,
de plăcerile induse
ori
de tălpi asimetrice
perfect potrivite
pe ascuns.

Nu ştiu dacă eşti conştient,
dar ce e al meu
rămane al meu,
aşa puţin
şi stângaci oferit cum e.
Cât despre tine,
dragă,

nu ştiu dacă eşti conştient,
dar tu nu-mi aparţii
şi n-ai făcut-o niciodată, peşte!
E ca şi cum aş spune
că îmi aparţin,

ce nebunie...


9 comentarii:

IuζiAna spunea...

Superb...pacat ca nu multi mai sunt constienti

Cruz spunea...

Si mai mare pacat de cei care sunt :)

Lady*izuH spunea...

Speechless!

Kiraa. spunea...

aw, multumesc mult :)

Ocup un loc imaginar spunea...

cat de impunator suna "tu nu-mi aparti, peste !"

Maia spunea...

dar nebunii nu pot sa fie constienti, sunt doar fericiti.

Bela spunea...

Constiinta e cel mai greu de definit...nu cred ca doar cei nebuni nu pot fi constienti, ci si noi ceilalti....viata cu toate minunatiile ei ne imbata mereu....deci nu putem vorbi de constiinta in mod obiectiv...e frumoasa poezia, daca ma lasi sa-ti dau un sfat...mai multe figuri de stil, ele...creaza mai mari palpitatii

29 decembrie spunea...

unde mi-ai fugit ?

Kiraa. spunea...

@Ocup un loc imaginar: impunator nu m-am gandit ca suna. pentru mine doar suna cumva :) mersi!
@Maia: e chiar interesant sa te gandesti c-ar putea fi mai lucizi ca oamenii de rand
@Bela: orice critica/sfat/parere e bine venit mereu! ar fi multe de spus despre ce ar putea insemna un nebun si constiinta lui :)
@29decembrie: n-am mai apucat sa trec cu vreun comentariu, dar citesc tot tot! incerc sa-ti fug inapoi, daca pot s-o spus asa :*