Eu îmi tot pierd măruntaiele,
ştii? Niciodată nu le găsesc
când am nevoie de ele,
le bănuiesc că pe aşa o vreme
dezertează (şi ele). Noroc
că te mai văd pe tine,
aşa pot şi eu
să simt cum fiecare în parte
se răscoală, mi se-adună,
îmi tânjesc toate-mpreună
să orbesc.
Dar chiar nu ştiu ce facem cu tine,
propun să te laşi şi tu de mă privit,
încă două ruşini de îndurat
şi pe aşa o vreme
eu încolţesc.