joi, 27 noiembrie 2014

tu stăteai cuminte


Tu stăteai cuminte,
erai ocupat
să îmblânzeşti focul 
cu biciul.
Eu îţi cântam
din colţul Raiul meu
spânzurat de o cunună
de flori.
Îţi descântam 
scheletul mândriei
cu-atâta
dragoste,
de parcă mi-ar fi fost
frică
să nu mă nasc
a mea
pentru a noua oară.

Tu stăteai cuminte,
îți descoperiseși
umbra.

duminică, 23 februarie 2014

Fără titlu


Obişnuiam să-mi hrănesc
soarele cu ciocârlii,
iar ciocârliile
cu cianuri.
Le înfometam
doar ca să le las
mai apoi
să-mi ciugulească
cu nesăţ
totcerulgurii.

Rădăcinile mele
au preferat mereu
colţuri de cameră
sau de foi,
de parcă doar acolo-mi
îndrăznea să fugă
toata fiiţa
când dezerta.
Ca atunci când
am simţit cum
din încheieturi
începea să-mi încolţească vocea ta
n-am mai trăit nimic.