miercuri, 12 iulie 2017

tb


Mi-a rămas recent
o bucată
de dimineață târzie
în piciorul stâng
și am șchiopătat așa
după tine 
timp de câteva memorii.

Așa au început
în mijlocul zilei
să-mi cadă
ochii de somn
și
mi-ar fi căzut
și capul
pe brațe
dacă ar fi fost ale tale.

M-am pus
ușor
în capul oaselor
și tot atunci
mi-am adus aminte că
am un nume
și am avut o senzatie că știu
din nou
cine sunt.


miercuri, 31 mai 2017

Din tot ce am mai drag


Am să-mi fac
un steag
din păr
și-am să răstignesc pe el
tot ce ți-am tăcut 
vreodată.
Am să-l întind undeva 
la soare,
adică la umbra 
tuturor lucrurilor care mi-am dorit 
să ți se întâmple,
până se vor usca
și vor cădea
singure,
tăcere
cu 
tăcere.

Am să-mi fac apoi
un bici
din păr,
măcar o vreme să nu mă tem
de oameni
sau de mine;

La urmă
am să-l las
să-mi fie ce vrea el,
doar e singurul care mai știe
acum
cum să mă mângâie pe umeri.



luni, 29 mai 2017

Momentul mult așteptat

Acum a venit momentul
mult așteptat
în care încep să mă sabotez
singură.

Un tabiet aici,
un ulei mult prea închins acolo
și toată-mi ființa
caută 
să dezerteze.

Acum a venit momentul
mult așteptat,
toate lucrurile s-au pus de acord 
să se întâmple.

O nevoie aici,
o poftă acolo
și mă trezesc udându-mi
ultimele încheieturi
din care 
mi-ai încolțit,
de parcă cele atinse de tine ar fi fost
ultimele
părți vii din mine.

miercuri, 22 martie 2017

note to self



Înainte îți scriam
de toate
cu spasm, cu abur, cu blândețe,
cu frică, cu avânt,
cu prea multe cuvinte sau, 
de cele mai multe ori,
cu ochii în pământ.

Vin acum și-ți zic
ceva,
poate-poate înțelegi
că ochii tăi nu sunt prea mari,
cuvintele nu sunt pe post de plasă,
iar avântul nu se ia doar când ți-e frică.

Ar mai fi câteva de spus.
dar nu ești tu cea care trebuie să le termine pe toate.