am stat în capul oaselor
timp de
câteva memorii,
şi despre tine
am vorbit cu lumea ce-mi stătea
şi-n cap, şi la picioare,
şi-n suflet îmi stăteau sărmanii,
îngropaţi
mai mult în pământ,
decât în pieptul altora.
mă-nfioram
şi le zâmbeam sincer
şi nebun
când îi minţeam.