luni, 4 aprilie 2011

Muritori.


Las' că-i știu eu. Ei nu-s
ca noi. Ei își dorm nopțile
cel puțin de 3 ori pe săptâmână,
ei culeg mere și le dau altora să guste înainte,
pretinzând că sunt amabili, nu merg
la piață să cumpere, din halbe beau
doar apă, iar pe chip se cade să poartă mereu o mască,
cât roșie, cât albă, cât albastră.

Ei își trasează pe piele, liniile venelor
cu cerneală, pretinzând că au sânge
albastru. Ce-ar fi să le smulgem unghiile,
să-i tragem de venisore, să le rupem venisoarele,
să vadă că-i roșu?
 
De obicei, ei preferă ciolanele, nu cărnurile.
Nu de alta, dar ele știu cum să trosnească a dracului de bine
Dar nu-i nimic, ultimele vor ajunge muritori respectați
pentru ce-au devenit, ce-au fost. În cel mai rău caz, nu vor ajunge
respectați; în cel mai rău caz, nu-și vor înfinge carnea-n carnea altuia.

Tot de la ei și drăcovenia asta cu viața fără de moarte. Aia nu-i
nemurire, nu-i viață ori descarnare. Aia-i.. ceva.

5 comentarii:

Matzzza`s profile spunea...

Genial , ma:))
:*

29decembrie spunea...

muritori sunt fiinte complexe.
doar isi doresc nemurirea..
imi place :).

Alexandru spunea...

Muritorii sunt cei cu sufletul preaplin. Iar acel 'prea' face totul.

Un trup spunea...

Muritorii sunt umanii si ei sustin ca au sange in vene, au renuntat sa mai creada in suflete pentru ca in oglinzi vad doar trupuri.

Kiraa. spunea...

@ade: merci ^ ^
@29decembrie: harbar n-au ce-ar reprezenta nemurirea. mulțumesc. :)
@Alexandru: prea.
@Un trup: ar trebui să le tot amintim. asta ori să ascundem oglinzile.