duminică, 2 septembrie 2012

realizez acum



Îmi alunecă papucii;
tălpile-mi tânjesc să-și simtă 
călcâiele
cum presează
și mușchi,
și oase...
și după puțină iarbă-mi mai tânjesc
naivele.
Iar toată ființa-mi 
dorește 
să (se) descopere și
s-acopere...

Realizez acum,
eu nu vreau să plutesc,
să pășesc pe streșini 
reci
sau peste gropi.
Mie mi-e poftă de iubire 
pământească,
de vârfuri de degete
ușor zgâriate
și de-un obraz
puternic încălzit 
de-un piept

c-un suflet ce-și iese din matcă. 

7 comentarii:

Deniza C. spunea...

Acum realizezi, de fapt, că tot lucrurile simple ţi-ar putea face viaţa mai frumoasă. Îmi place! :)

Kiraa. spunea...

pfuu, astea pamantesti nu le gasesc deloc simple. mai degraba frumoase. :)
ma bucur, multumesc!

Acacia spunea...

Suna foarte... natural!

ade.eline spunea...

... şi când nu sufletul iese din matcă? :)

Kiraa. spunea...

multumesc!
mm, personal, nu stiu ce altceva m-ar putea inunda:)

Jimmi spunea...

mereu îţi trebuie un alt trup prin care să-ţi cunoşti trupul. pământul e doar materia prima a sacrului. :)

Kiraa. spunea...

si uneori nici atat.