duminică, 29 iulie 2012

joy



Din momentul ăsta
încep să mă alerg cu luna.
Vreau zile-ntregi de noapte
și străzi pline de lumină,
răcoarea unui acoperiș 
s-o simt din creștet,
iar cerul vostru îl vreau respirându-mi peste buze. 

Vreau să-mi văd umbra ca o sângerare a gândurilor, 
iar pe voi speriați.

2 comentarii:

Ocup un loc imaginar spunea...

Ii si vad alergand in stanga si-n dreapta dupa ce ti-au privit umbra.

Kiraa. spunea...

ar fi simpatic :)