vineri, 17 iunie 2011

ştim să fim de suflet. cred.


Norii ăia sunt de umbră,
iubito,
nu de ploaie.

Tu,
cu toate că eşti
de răsărit,
de la o vreme ai început
să  mă apui
ca pe ultimul soare.
Arunci în mine
cu vorbe de duh,
învii umbre,
şi dai cu ele de cer
până intră în mare.

Am impresia că noi
am ştiu
dintotdeauna
să fim de suflet.

10 comentarii:

Sandu Anca-Ioana spunea...

de la o vreme ai început
să mă apui
ca pe ultimul soare.

Nici n-ai idee cât de mult îmi plac ăstea trei versuri. Mai ales că ştii, că eu am ce am cu soarele :))

Kiraa. spunea...

stiu că eşti ruptă din soare, Ancuţa.
mă bucur că-ţi place :3

Iris Tiron spunea...

femeile ascund mereu ceva misterios ..

Kiraa. spunea...

şi mai nou ascund şi ei. :)

vert spunea...

Kiraa,copilo,când ai trăit atât ?

Kiraa. spunea...

mai degrabă am fost trăită.
şi sigur sună urât, dar se mai întâmplă să scriu chestii pe care nu le trăiesc. poate pentru că mi-ar plăcea. :d

29decembrie spunea...

iar tu stii cum sa arati asta :)

Jimmy spunea...

'mai degrabă am fost trăită.' cât de frumos ai spus-o. îmi place că arunci cu simboluri și le îmbini frumos. totuși,într-o poezie relativ scurta,și soarele,și norii, și ploaia,și marea, se bat prea tare cap în cap. mie una îmi fug sentimentele din palmă. e adevărat, metafora cu soarele e cea mai puternică. ceea ce dă imaginilor vizuale o oarecare ierarhie. știi ce și cum să scrii, dar învață sa le îmbini. dar enough cu critica. e frumoasă:)

Kiraa. spunea...

apreciez mult mult comentarii ca al tau! vreau sa stiu ce nu-mi iese bine, sa schimb, sa ma storc putin. merci ca mi-ai spus, am tendinta sa le fac scurte, si se intampla sa pun cam multe in ele. am sa incerc sa le mai aerisesc putin. asta, ori sa ajustez numarul de versuri.
ma bucur ca va plac totusi. :*

Sandu Anca-Ioana spunea...

Awww, acum am văzut.
<3