marți, 7 iunie 2011

Fără locomotivă


Mai ştii când ne băteam joc
de trenuri şi de noi?

Ne aruncam în fața lor
de două-trei ori
pe săptămână,
iar ele opreau de fiecare dată.
Ce proaste,
nu poți omorî năluci.
Și nici iubi.

Erau vremuri
 când fugăream trenurile
până urlau,
doar de frică să nu le prindă
celălalt.
Știu, iubire, că eram
toată
numai o cale ferată. 

Eu mă gândeam
să nu mai circule nici unul
 cu trenul, 
la nevoie te pot lua și-n spate.



11 comentarii:

29decembrie spunea...

e de ajuns ca o naluca sa o vada pe cealalta, si nu noi pe ele.
frumos compus:)!!!!

Sandu Anca-Ioana spunea...

aşa! =]

TED spunea...

asta e de pus in cv, daca vrei sa te angajezi la cfr.

H. spunea...

superb...

Danial spunea...

Mi-ar place să mă iei pe mine în spate. :-*

Mauriţian spunea...

Asta imi aminteste de o mcia poezie pe care am scris-o si eu despre trenuri.Stai ca dau copy paste.

Trenurile-n zi cu soare.
Merg ca musca pe unsoare.
Dar in ele e putoare.
Ca intr-o caldare.
Cu picioare tare mirositoare.
In furnale arzatoare.
Cu para si sunatoare.
Si ceapa.

Iar cand trenurile toate.
Trec odata peste ape.
Ele trec pe poduri sfante.
Dar de fier, foarte marunte.
Ca pe plaiuri vag carunte.
Mari nici cat un graunte.
Sau un dinte.
Am ramas fara cuvinte.
Cand am vazut frumusetea trenului.
Care iesea din tunel.
Si controlorul Marcel.
Mi-a zis ultima oara.
"Te iubesc! A mia oara~!"

Ce parere ai?Mie imi pare buna,desi a ta e mai bine.

Kiraa. spunea...

@Danial: sunt o mana de om, nu garantez nimic.
@Mauriţian: merci de poezie, am o placere de nedescris sa le primesc in comentarii. :)) a ta mi-a parut amuzanta pe la inceput. vreau si eu sa scriu ceva cu rime, dar care sa-mi placa. incep sa ma supar pe mine de acum. ~.~ mi-a placut cum ai terminat, ai avut un sfarsit. :)

Edi Nechifor spunea...

imi place foarte mult de faptul cum împleteşti cuvintele....ţine-o tot aşa

Kiraa. spunea...

@Edişor: merci, varu :*

Edi Nechifor spunea...

cu placere oricand pentru vara mea scumpa

Den' spunea...

frumos.