luni, 14 ianuarie 2013

sa(-mi) ramai de nici un fel

stateam acum cateva momente si mi-a venit de nicaieri ideea cum ca eu m-am despartit de destui. dar nu pentru ca ma plictisisem, nu. stii ca sustineam sus si tare, si cu rusine, si cu regret, si cu o incredere si-o mandrie tampita chiar, ca eu ma saturasem de ei. si nu era ca nu-i mai placeam. nu cred ca era de vina caracterul sau cum aratau. mereu am incercat sa le nimeresc pe amandoua intr-o oarecare masura. dar uitandu-ma la un pliant pastrat in portofel pe care scrie 'cursuri de limba engleza gratuite'(te rog, nu ma lasa sa stiu daca nu-ti aduci aminte de unde si cum e), mi-am dat seama ca fara sa vreau ma rup de persoane pe care nu m-as simti in stare sa le iubesc. sa tin la ele in modul ala. sa fie asa...ca pentru mine. sa fie de nici un fel, de fapt. si-apoi mi-ai venit in minte tu. 'dragoste, fetita, pui', iubire, tu nu esti genul meu, asta daca am unul. si-mi pasa fix zero daca se va ajunge sa-mi regret vreodata cuvintele astea, dar tu nu-mi alimentezi superficialitatea pe care mi-o respect atat de mult si de mizer. si e frustrant ca-mi esti asa...imi esti frumos. sunt o multime si o multime de alte persoane cu care mi-e bine, imi face placere sa stau si sa le vorbesc, si sa-mi vorbeasca...uite, cu tine mi-e frumos. si nu inteleg de ce, nu pricep cum naiba se face! nu ca as vrea sa am un raspuns la intrebari de genu, mi-as gasi altele fara probleme. e ciudat sa n-ai motive...nu concrete, dar  sa le pot numi clare.
vreau macar sa stiu de ce anume iti aduci aminte cand stai si incerci sa retraiesti momente oarecare, si ce parti au nevoie de bucati de hartie cartonate ca sa fie reamintite, sau macar care sa trezeasca ceva. pentru ca eu nu vreau sa (ma las sa) uit nimic.

2 comentarii:

Gratiela. spunea...

Esti geniala mai! Imi place foarte mult.

Kiraa. spunea...

multumesc, multumesc amandurora :)