duminică, 17 februarie 2013

refulare


Am dat cu dinţii 
de porţile unui oarecare
Rai de-l meu,
şi-o femeie cu sâni mici
şi suflet asimetric
m-a prins de călcâie
cu doar trei perechi de mâini,
şi m-a târât înapoi
în grota-mi plină de dezmăţ psihic
şi pofte carnale
asuprite. Mai apoi

m-am spălat pe faţă 
cu vânt de ianuarie
şi-am adormit mai puternic.
Cred că aşa a ajuns luna 
să facă umbră
pământului.

Şi asta doar ca să mă lase pe mine
să cred
că după ea se ascund toate amintirile noastre.
Şi încă nu-mi dau seama
dacă în urma amintirii amintirilor
îmi trosneşte spatele
sau îmi îmbătrâneşte prematur miocardul.



4 comentarii:

Trubadurul Vesel spunea...

Foarte frumos , asteptam mai multe postari

Kiraa. spunea...

multumesc mult >:D<

Grig spunea...

Din păcate nu prea am avut timp să urmăresc bloguri în ultima vreme, mă bucur să văd că ai rămas la fel de romantică!

Anonim spunea...

Tu le compui?