sâmbătă, 30 aprilie 2011

Priviți doar.


Uitați-vă la voi cum existați, 
e posibil să vi se facă silă, 
sau mai degrabă milă, 
realizați că mai nou nu mai simțiți
fiori
decât dacă scoateți capul pe geam
dimineața; și nu, nu vă impresionează
de nicio culoare chestia aia care ar fi cazul
să încălzească mai bine pământul, 
că pe voi nu vă mișcă cu nimic.

Uitați-vă la voi cum nu vă priviți.
Uitați-vă la voi cum nici să vă
bâlbâiți nu mai știți.

Dar suficient despre voi,
perdelele de la geamul meu 
se tot trag,
și nu știu dacă ar trebui eu să văd ceva,
sau cineva se tot uită la mine.

7 comentarii:

Father spunea...

imi place

29 decembrie spunea...

ma uit la mine prin ochii tai verzui.. si ce vad?
un om pierdut c-o cale lunga de strabatut...

Goda spunea...

Foarte frumoasa poezia, dar si poza;)) as vrea sa-mi schimb si eu ochii din albastri in verzi:d

Kiraa. spunea...

@goda, eu imi doresc atat de mult sa fi avut ochi albastri! deh, e tipic omenesc.
ma bucur ca-ti place. ^^

Andreea Blându spunea...

Ar fi bine dacă am putea să privim in jur mai des... și cu mai multă atenție...

Inspire Me BABY♥ spunea...

Nu pot sa spun ca este preferata mea, dar mi se pare ca este una dintre cele mai frumoase :D Oricum imi place cum gandesti ^_^"

CT ( cette) spunea...

Dacă toți am fi conștienți de lucrurile frumoase care ne înconjoară... nu ar mai fi atâta răutate în lume și am avea mai multă grijă de Pământul ăsta.