miercuri, 16 martie 2011

Naftalină.

Acum câteva zile am înghițit
o bucățică de naftalină, și
sincer nu vă poftesc la același
ospăț;
azi-noapte, prin somn, am simțit cum
mii, cât fluturi, cât gângănii,
își făceau loc printre dinți, unii
chiar înjurându-mă, reproșându-mi că
în loc de naftalină, la fel de bine
puteam să mușc niște buze.

8 comentarii:

Anne spunea...

Din tot ceea ce ai scris până acum, asta îmi place cel mai mult! E superbă! <3

Kiraa. spunea...

au, mercii! ah, ți-am mai spus că mi se pare mare chestie să-mi apreciezi poemele, când citesc ce scrii tu. :">

Alexandru spunea...

da-ti drumul ! la degete, spre cuvinte. imi place !

Kiraa. spunea...

mă bucur mult, Alex. ^ ^

29decembrie spunea...

sa musti si sa le inghiti.
sa le savurezi si sa le dezminti...
foarte frumos si gingas :)! :*

Kiraa. spunea...

și rima ta drăguță. :* merci. ^ ^

Jimmy spunea...

ah,superbă poezia. atât de delicată şi foarte specială. aş înghiti şi eu naftalină numai să nu-i mai simt cum tropăie.:)

[dar dubios e că atunci când pleacă ei singuri, fără să le fac nimic, aş mânca orice să-i aduc înapoi]

Kiraa. spunea...

foarte frumos spus.:)
eu încă n-am găsit ce înghiți în momente ca alea..