vineri, 18 martie 2011

Bârfe.


- O știi pe fata aia mică? Păr lunguț, gene
ce toți îi spun că sunt lungi.. atât că-i mai
micuță de statură.
- Cea cu drăcoveniile?
- Aia! Am auzit că, pentru că 
de la o vreme nu mai simțea bine,
a început să-și bage degetele printre coaste,
legând(cu ciot) bucăți de suflet de fiecare
fir de par, iar dimineața, cum altceva
mai bun nu are de facut, se piaptănă. 
Chiar de la ochi am aflat că genele-i sunt
mereu încurcare, pline cu praf; a ajuns 
nenorocita să și le alungească și-așa. 
I le-aș tăia, cu ele și pleoapa.
- Ha, știi c-a fost cusută, nu? Șoldurile
nu sunt de încredere, niciodata n-au fost; 
într-o zi au dat sfoară-n țară că n-a fost de vină 
niciun organ, un surplus de emoții o împinse 
spre bisturiu. Cică s-a deșertat în fața propriului
gât, spunându-i că, mai nou,  în lipsă de alte buze,
le mușcă pe ale sale. Nenorocita..


Oare taică-su știe?

5 comentarii:

29decembrie spunea...

este cea mai poetica barfa pe care am auzit-o :)).
genial ;x

Kiraa. spunea...

cum a sunat asta. :))

Anne spunea...

Superb!!!

Kiraa. spunea...

merci. ești tare drăguță. :*

Anne spunea...

Awww, uite cine vorbea! :*