Ciobit.

S-a gândit cineva să spună

că-mi trebuie o oglindă nouă,
-cealaltă nu mai funcţionează-

una care nu reflectă mereu doar 

ce nu-i place.
Și mi-a venit în minte
să întreb,
n-ai vrea să-mi fii reflexie?
Te plângi că nimeni nu
se oglindește
în tine.

Dar sunt mai tot
fărăhaine
de la un timp încoace.
Cinevaule,
și tu ești stricat,
sau poate chiar eu te-am stricat,
văd doar ce ți-ar plăcea
ție
să vezi.
Dar mi-e bine...

Mă gândeam să te dau
tot
pe gât în jos,
să te sparg în mine,
-șapte ani să am noroc să nu mă tai în cioburi-
să te las să-mi sfâșii fiecare
sac
prea plin cu fluturi,
și să-l umplii cu bucățele lucioase din tine.

Și dacă tot îmi ești
și oglindă,
și ciob,
și sac prea plin,
n-ai vrea să-mi fii
și muză?