am stat în capul oaselor
timp de
câteva memorii,
şi despre tine
am vorbit cu lumea ce-mi stătea
şi-n cap, şi la picioare,
şi-n suflet îmi stăteau sărmanii,
îngropaţi
mai mult în pământ,
decât în pieptul altora.
mă-nfioram
şi le zâmbeam sincer
şi nebun
când îi minţeam.
4 comentarii:
toti mintim zambind.
nu vreau sa generalizam tot gestul. e adevarat ca putem minti zambind, dar asta nu se intampla mereu.
zambetul sincer si nebun de care vorbeam eu se referea mai exact la superioritatea pe care voiam sa cred ca o am atunci cand 'le vorbeam', dar si la doza aia de nepasare inconstienta a unui nebun.
multumesc c-ai trecut! :)
nebunie, dulce nebunie... mi-a fost dor să trec pe aici. iartă-mi lipsa, dar mă simțeam neom fără blog și pană azi n-am avut energie să fac unul nou. te salut. sper că mă mai ții minte. cheers!
Jimmy! o, fii sigura ca te tin minte! multumesc ca nu m-ai uitat tu! si eu te salut cu drag si-ti astept revarsarile, ca sa le spun asa. vor prinde bine tuturor! :)
Trimiteți un comentariu