marți, 14 august 2012

somn



Trezeşte-mă
şi-ncepe-mă cu gambele,
să pot din nou să(-ţi) merg
pe spate.

Trezeşte-mi urechile,
m-am plictisit de vocea mea.
Vreau s-o aud pe cea
cu care-ţi vorbeşti
când amuţeşti
şi nimic mai mult.
dar trezeşte-mi şi coastele;
vreau să le simt pe fiecare
în parte,
la fiecare arcuire...
a corzilor.

Ia-mi palma
şi trezeşte-mă deodată.
Să-nchidem ochii, ţi-am mai spus.
...şi-ai adormit.

6 comentarii:

D. spunea...

Genial. Devii mai bună cu fiecare poezie pe care o scrii. Multă baftă în continuare.

P.S. Scoate controlul spam. E enervant:D.

Kiraa. spunea...

Multumesc tare mult!
Cat despre spam, am rezolvat. :D

Ana-Maria spunea...

Wow... Aprope mi-au dat lacrimile.. Exprimă enorm postarea asta a ta!

Kiraa. spunea...

nu stiu cat de bine ma pricep sa fur lacrimi, dar daca te-a facut sa simti mai mult decat de obicei, ma gandesc ca nu poate fi decat de bine! :) mersi!

Jimmi spunea...

somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn somn trezește-mă căci altfel nu pot in veci adormi.
mă cutremur.

Kiraa. spunea...

mm, crede-ma ca-i cutremuri si pe altii