Tot mai des
şi în tot mai multe
toiuri de nopţi
mă gândesc la tine
ca la un gând sinucigaş.
Cu teamă şi poftă
acută.
Ziceam ca în schimbul listei tale
cuvieţipecaretrebuiesăletrăiesc,
să-ţi dau şi eu ponturi
cuvisepecaretrebuiesălesimţi.
Mă întreb dacă pentru momente ca acelea
se merită să-ţi vinzi sufletul
sau măcar
să-ţi negociezi
frica.
4 comentarii:
Superbă postarea!
Mă regăsesc!
multumesc si ma bucur mult!
"Mă întreb dacă pentru momente ca acelea
se merită să-ţi vinzi sufletul"
eu zic că se merită. dar cu o completare: sufletul nu se vinde. se dă la schimb. :)
ultima strofa era de fapt un apropo, o ironie, o rautate pe care trebuia sa o spun. in schimbul acelor momente nu era nici un alt suflet de primit. sau amintirea(cea mai ramas din ea). o, da, cu amintirea ar fi putut ramane.
Trimiteți un comentariu