duminică, 29 ianuarie 2012

îmi sunt cuminte.


Din câte te văd,
am impresia că frica de oameni
începe să te ajungă.
(Ţi se urcă pe picioare,
îţi gâdilă şira spinarii
şi gândurile,
râzi puţin şi ăsta-i fost!
îţi intră-n vine.)

Chiar nu ai de ce te teme,
are un aspect plăcut...
chiar şi-aşa, fără de chip.
Şi nu cred ea mănâncă;
mai curând te cuminţeşte.

3 comentarii:

Biancalena spunea...

Foarte adevărat.

Omul-Ancoră spunea...

Frica de oameni paralizeaza, dar inca nu s-a murit din asta.

Kiraa. spunea...

nu s-a mai iubit