duminică, 6 noiembrie 2011

german, clasic german.


Ne sincronizăm
pleoapele
de fiecare dată când
nu mă vezi
şi rămânem aşa pentru o vreme
sau 
poate o neruşinare
nesperată din partea mea.
Încerc

să-mi  desincronizez
toracele de prezenţa ta,
dar buzele mi se agaţă
prosteşte
de urechi,
iar carnea nu mi-a părut
nicicând
mai străină.
Sincer

nu-mi mai surâde
gândul
conglomerării,

dar ai putea să-mi surâzi tu.






6 comentarii:

Diana Zoe. spunea...

N-am cuvinte, chiar nu știu dacă aș putea comenta ceva sau nu. Mirific, dar și mirific e prea puțin.

Jimmi spunea...

oh, sa-ti surada, sa-ti surada odata.

[imi lipsesti, uneori ma droghez cu poeziile tale.]

HnH spunea...

huh, bestial! m-ai facut sa surad.

29 decembrie spunea...

tu doamne,cand ajung aici ma teleportezi in alta lume.
se formeaza o uimitoare personalitate aici..
;x

Biancalena spunea...

Nu văd decât apriga întrecere dintre raţiune şi simţire. Ok, văd doar atât deoarece complexitatea asta mă prea apasă pe moment.
Tu eşti un fapt... o logică de sine stătătoare.

Kiraa. spunea...

vai, nici nu stiti cat apreciez!