luni, 5 septembrie 2011

eu, mai presus de toate, om.


Moartea și viața
își unesc destinele,
și așa cum noi ne jurăm
iubire eternă,
așa și ele-și promit
om nemuritor.

Luptele din oameni
niciodată 
nu se duc între bine și rău,
ci între viață și moarte.

Iar omul 
mai presus de toate-i laș,
și dacă nu-i e bine,
nu o dată
 se gândește să le-mpingă
la divorț.



*Nu eu mi-am scris numele pe poză*

16 comentarii:

Maia spunea...

chiar ca, 'mai presus de toate-i las.'

D. spunea...

ar fi interesant să putem divorța de moarte..

Foarte frumoasă poezia. Devii tot mai bună în arta scrisului.

Rosaline spunea...

interesanta idee.

ma intreb de ce viata ar alege vreodata sa se casatoreasca cu moartea, opusul ei dintotdeauna. Dar din nou - poate ca si aici extremele se atrag.

Diana Zoe. spunea...

Dacă viața și cu moartea și-ar uni destinele ar rezulta un haos banal, având în vedere că, așa cum ai spus și tu, omul e mai laș de felul său. Oricum, foarte frumoase versurile!

Kiraa. spunea...

@Maia: îmi place că ești de acord :*

@Sergiu: în cazul ăsta doar moartea și viața pot divorța. iar noi rămânem în custodia uneia dintre ele, și ori rămânem în viață prin ce-am făcut, creat, ori pur și simplu murim. aici, împinsul la divorț îl mai numesc și sinucidere.
îți mulțumesc mult! :)

@Rosaline: nu știu cât de mult e vorba de extreme, dar cred că apariția unui om duce la căsătoria morții și vieții respectivului. de aia omu-i mereu un copil, tot învață.
mulțumesc și ție. :*

Kiraa. spunea...

@Lamaitza: după mine, tocmai ai numit omul un haos banal, pentru că, zic eu, ăla-i rezultatul. lașitatea-i discutabilă. mulțumesc :3

Anca-Ioana Sandu spunea...

Mie îmi place mult a doua strofă. Interesant punct de vedere.

Kiraa. spunea...

Ancuțaaa :*

Anca-Ioana Sandu spunea...

copil :*

Anonim spunea...

Interesant :D !

Goda spunea...

Trist, dar adevarat!

29 decembrie spunea...

cum ai creat.. pentru ca pur si simplu ai creat aici ceva atat de frumos :)
;x

Kiraa. spunea...

aveam in minte de multa vreme 'moartea si viata se casatoresc, copilu-i omul'. iar apoi am avut o stare/perioada naspa si am incercat sa ma impac cu ea, dar mi-am zis ca am sa ma urasc pentru asta, si undeva, ca scapare din cel mai nefericit scenariu ce ar fi putut avea loc, mi-a venit in minte acel divort. stiu, stiu, poate suna naspa :))
de aici si viata, si moartea, si omul, si divortul.
cred ma contin cam mult ultimele postari, si ma mai intreb daca vei citi asta. xD

C.L.M. spunea...

omul e foarte las! Minunat poem.

roscata din vis spunea...

e o poezie foarte frumoasa deci tine-o tot asa si bucura-ti in continuare cititorii...

Jimmi spunea...

intotdeauna in perioadele naspa se naste adevarata arta, draga mea. iar ideea si punctul de vedere ale acestei poezii exact asta sunt - arta:)