duminică, 10 iulie 2011

de când mă știu



În poze, 
eu mâzgâlesc mult, apăsat,
  cu degete mici,
 doar trunchiuri de oameni,
niciodată n-am îndrăznit s-ating
vreun chip.

9 comentarii:

29 decembrie spunea...

mi-e cunoscuta senzatia, asta pana la 7 ani.
;x

TED spunea...

misto.

Maia spunea...

si de cand iti stiu blogul, scrii tare frumos

Suflet de curva spunea...

hmm..eu de cand ma stiu... ating chipuri, pe care nu le pot picta..:((

Jimmi spunea...

interesant,dar stii de ce? ce era in capsorul tau cand faceai asta?:)

Kiraa. spunea...

era un cosmar.:)) eram mica-mica, si am avut un vis in care oamenii nu aveau chipuri. aveam multe albume prin casa si erau cativa copii care nu-mi placeau. si in loc sa fac ca sora-mea, sa le mazgalesc chipurile, eu le mazgaleam trupurile.
ma rog, ce am scris in postare poate fi interpretat si altfel.
:*

Oana Maria spunea...

Foarte dragut ...

Jimmi spunea...

de interpretarea 'altfel' imi facusem o idee,dar ceea ce ma fascina erau gandurile din capul tau de copil.si eu aveam fixuri de genul cand eram mica,and they fascinate me completely:)

Kiraa. spunea...

eu si acum sunt mandra de fixurile mele. :d
hm, dar cand am scris-o, pe moment ma gandeam ca uit tot, pana la chipuri. asta ar fi pe scurt interpretarea. :)
imi place sa vorbesc cu tine/