printre altele

Bolovan de grăsime
cu caracter din topor,
imagine slinoasă
a poftei carnale,
ciclop cu ochelari de cal,
om.

.

Într-un moment de nebunie, mi-ai spus că ar fi frumos, ca peste câţiva ani, să încerc să îmi împletesc părul cu al tău, şi să-ţi râd în gură, aşa cum am să obişnuiesc, mi-ai spus, de acum încolo.

invitație

Hai să-i lăsăm pe ei

să se iubească cu inima,

cu mintea,

cu visele,

cu toate acele sentimente,

cu tot ce noi

am știut prea bine să o facem.

Privește,

amândoi tânjim a ne iubi

cu mâini tremurânde,

aer fără piept,

piept fără aer

-nici nu mai contează,

buze mai mult 

sau mai putin presate,

veșnicile poduri de palme,

și ochi puternic aburiți

de suflul sacadat.

Mie deja a început 

să-mi placă iubirea noastra,

iubirile noastre, de fapt,

mai mult 

decât de noi.

n-are.

  Îmi spunea că cei ca noi
ar trebui să ştie

că dragostea se ține mereu în ochi, 

nu în suflet, 

de aici şi cei orbiţi de iubire,
ochii strâns închişi -
dornici sau nu să ucidă,
privitul prea puţin în sine,
 în sufletul lor şi-al altora,
aici intervenind
 inevitabila dezamagire de după.

sub soare

Când te întinzi sub soare,

faci îngeri în iarbă,
și ai grijă ca eu să învăț,
pentru început,
că iarba se presează mereu
după câtă frică de oameni
ai îndesat în tine.

Cânt te întinzi sub soare,

n-ai ochi pentru el,

n-ai ochi nicicum

-poate doar închiși.

Când te întinzi sub soare,
îți place să te așezi lângă mine,
 să te joci cu degetele
picioarelor mele

și cu prea-mi puținul aer din plămâni.

Îmi șoptești că nu sunt singura
cu fire de iarbă în pumni.

Lover I don't have to love

I picked you out
Of a crowd and talked to you.
I said 'I like your shoes.'
You said
'Thanks. Can I follow you?'

căzătoarele

-Stelele se bat cap în cap; 

Ce-ți veni să mă dorești 

cu ochii în pământ

și inima-ți jertfă propriei fericiri?

- Ai observat că ele cad

cu miile,

dar niciuna în sufletul care trebuie?

Apun în mare,

și ni se-ndrăgostesc marinarii,

apele toate îi înghit și-i iubesc,

sirenele, ele,

nu mai sunt muze,

învață să iubească aproapele lor.

Sfârtecă cerul,

și-odată cu el, și pe noi,

nenorocitele nu știu,

dar dorințele sunt făcute

pentru ele, și apoi

pentruceicupreamultsuflet,

ca noi.

de când mă știu

În poze, 

eu mâzgâlesc mult, apăsat,

  cu degete mici,

 doar trunchiuri de oameni,

niciodată n-am îndrăznit s-ating

vreun chip.

esti fascinant

Ai plămânii îmbibați,

și scuipi cianură

de fiecare dată

când ai ocazia să (îțî) vorbești,

ai ochii injectați,

și prea puțin respect de sine,

mi-ar repugna ideea

să simți și tu ce n-aș vrea eu să știu.

 Ai mâinile pătate

de propria-ți smoală,

de prea multe ori ai vrut să te dai la schimb

pe atenție;

ciocane peste unghii

și pe ele smulse le-ai vrea,

călduță s-o simți topind în tine.

Te uiți la ei

și-ți crește-o bubă-n gât,

îi simți sterili emoținal pe lângă tine, 

n-au noționi

despre cum e să putrezești

mâncând.

claviculă

Îți știi scobitura dintre umăr

și gât?-

'loc dumnezeiesc',

cum e numit de păcătoasașii
din ochii tăi.

Acolo-aș vrea să mă sufoc

ori de câte ori

mi-ai săruta cu dinții pielea,

și mi-ar veni să mor

puțin. 

(Și mă gândesc că tu nu știi,

dar, la fel de bine,

buzele ți-ar duhni

a canal

ori de câte ori

ai încerca să mă săruți

după o alta.)

animal

Fi-mi fiară, 

și lasă-mă să-ți fiu lună,

cu toate că

eu sunt cea care-și

urlă cerul

la fiecare colț de-al tău

mult prea adânc în stele.

sufletele știu să fie de noi

- Mai știi când

la începutul zilei

ne aruncam sufletele 

în ploaie,

să le culegem apoi

pline cu noroi

din bălți?

Știu că le sărutam apăsat

unul pe al altuia

și le tot spuneam

cât de mari, frumoase

și încăpătoare

s-au făcut.

- Iar eu tremuram

de emoție,

pe când tu de sete,

de fiecare dată când îmi spuneai

că ți se usucă gâtul

când te numeam,

spuneai că-mi simți vocea

din cerul gurii,

până în vârfurile degetelor,

și iubeai.

- Îmi plăcea când insistai

să nu credem în despărțiri

și felinare,

îmi tot repetai

că ai cea mai frumoasă

continuare

când stăm talpă-n talpă.

- Dar am crezut în suflete...

-mare prostie-

Și iată-ne pe noi acum

aruncați de ele în ploaie,

așteptând să fim culeși

din bălți,

eventual lăudați pentru cât de

mici

șinumaibunidesuflet

ne-am făcut.

ştim să fim de suflet. cred.

Norii ăia sunt de umbră,

iubito,

nu de ploaie.

Tu,

cu toate că eşti

de răsărit,

de la o vreme ai început

să  mă apui

ca pe ultimul soare.

Arunci în mine

cu vorbe de duh,

învii umbre,

şi dai cu ele de cer

până intră în mare.

Am impresia că noi

am ştiu

dintotdeauna

să fim de suflet.

firul roşu

Eu cred că există

acel fir roşu

care leagă 

de degetul mic

oamenii între ei.

Dar priveşte

cu ce nu se priveşte;

Nu ţi se pare 

că noi arătăm mai degrabă

a ciot?

cred

Așa cum mașinile

mai umblă pe trotuare,

că pe-acolo nu e voie,

cum oamenii,

în plină euforie fiind,

țin linia de mijloc a șoselei,

așa și eu îmi trec ochii

peste tine,

cred c-au început

să-mi placă

toate momentele când mă prinzi,

și de tine.

Fără locomotivă

Mai ştii când ne băteam joc

de trenuri şi de noi?

Ne aruncam în fața lor

de două-trei ori

pe săptămână,

iar ele opreau de fiecare dată.

Ce proaste,

nu poți omorî năluci.

Și nici iubi.

Erau vremuri

 când fugăream trenurile

până urlau,

doar de frică să nu le prindă

celălalt.

Știu, iubire, că eram

toată

numai o cale ferată. 

Eu mă gândeam

să nu mai circule nici unul

 cu trenul, 

la nevoie te pot lua și-n spate.