faci îngeri în iarbă,
și ai grijă ca eu să învăț,
pentru început,
că iarba se presează mereu
după câtă frică de oameni
ai îndesat în tine.
și ai grijă ca eu să învăț,
pentru început,
că iarba se presează mereu
după câtă frică de oameni
ai îndesat în tine.
Cânt te întinzi sub soare,
n-ai ochi pentru el,
n-ai ochi nicicum
-poate doar închiși.
Când te întinzi sub soare,
îți place să te așezi lângă mine,
să te joci cu degetele
picioarelor mele
îți place să te așezi lângă mine,
să te joci cu degetele
picioarelor mele
și cu prea-mi puținul aer din plămâni.
Îmi șoptești că nu sunt singura
cu fire de iarbă în pumni.
13 comentarii:
sub soare e..soare
Prima strofă e de-a dreptul, de-a stângul, de-a orice vrei tu, superbă!
eu credeam ca doar in zapada se fac ingeri
se fac si iarba, daca stii cum.
E superbă poezia. :)
„și cu prea-mi puținul aer din plămâni.”
ma bucur mult ca place. :)
Oww ce faina e poezia. Imi place finalul :D:)
E speciala!:D
Multumesc de vizita>:D< Pupici:X
cu mult drag, si-asa nu mai trecusem de ceva vreme.
merci si eu :d
as vrea sa ma intind sub soare acum,
si asta datorita tie..
;x
e soare din ala misto, ca nu te arzi. e soare de-al meu de ceva vreme.
suntem doar oameni...
mie îmi place a doua strofa:)
aw, nu credeam :)
Trimiteți un comentariu