-Stelele se bat cap în cap;
Ce-ți veni să mă dorești
cu ochii în pământ
și inima-ți jertfă propriei fericiri?
- Ai observat că ele cad
cu miile,
dar niciuna în sufletul care trebuie?
Apun în mare,
și ni se-ndrăgostesc marinarii,
apele toate îi înghit și-i iubesc,
sirenele, ele,
nu mai sunt muze,
învață să iubească aproapele lor.
Sfârtecă cerul,
și-odată cu el, și pe noi,
nenorocitele nu știu,
dar dorințele sunt făcute
pentru ele, și apoi
pentruceicupreamultsuflet,
ca noi.
16 comentarii:
Ador. <3
de data asta te-ai autodepasit.
Foarte frumos. Îmi place blogul tău:).
dar dorințele sunt făcute
pentru ele, și apoi
pentruceicupreamultsuflet,
ca noi.
- mai mult adevar nu poate exista..
@Cata: :*
@TED: sper sa ma autodepasesc cu fiecare postare. :) merci.
@Sergiu: multumesc mult. al tau, de asemenea. :)
@29decembrie: oh, ma bucur ca crezi asta. :*
intradevar,...ele cad cu miile, si niciodata in sufletul care trebuie. mult adevar aici.
crezi ca e posibil sa se compenseze cu cat mint?
Imi place.
Ce poate fi mai dorit decat ceva ce nu poti avea?
ceva ce ai, iubesti si-ncepi sa pierzi. zic si eu.
deobicei lucrurile frumoase,sunt basme
dar postarea asta e si frumoasa, si adevarata.
frumos...:)
nu as generaliza atat de strict sa spun ca niciuna nu cade in sufletu care trebuie. iar dorintele..dorintele sunt ale tuturor. stelele n'au niciun drept sa ni le fure.
faina rau poezia,adanca si abstractizabila la infinit.felicitari
stelele nu ne fura dorintele, cred ca ni le furam singuri de cele mai multe ori. si multumesc mult!
kiraa , esti o strofa fara sfarsit , hai ca imi place blog-ul tau , ma inspira:)
iti multumesc mult, chiar apreciez! :)
Trimiteți un comentariu