Hai să-i lăsăm pe ei
să se iubească cu inima,
cu mintea,
cu visele,
cu toate acele sentimente,
cu tot ce noi
am știut prea bine să o facem.
Privește,
amândoi tânjim a ne iubi
cu mâini tremurânde,
aer fără piept,
piept fără aer
-nici nu mai contează,
buze mai mult
sau mai putin presate,
veșnicile poduri de palme,
și ochi puternic aburiți
de suflul sacadat.
Mie deja a început
să-mi placă iubirea noastra,
iubirile noastre, de fapt,
mai mult
decât de noi.
12 comentarii:
cine care ar iubi nu ar accepta o asemenea invitatie?
ah, asta nu-i de dat oricui. fiecare avem o invitatie total diferita, zic eu.
Frumoasa descriere a trairilor celor ce si-au intalnit fericirea cu chip uman !
erm, ma bucur ca-ti place. :)
Nu stiu daca obisnuiesti, dar ai o leapsa la mine pe blog:D
vai ce rusine imi e! :| iarta-ma, nu am o carte pentru fiecare litera.
dar multumesc mult ca te-ai gandit la mine, eu inca lucrez la lectura mea :">
>:D<
frumos scris și frumos de trăit ce ai scris
ahh, merci :)
are dreptate Jimmy... :)
"aer fără piept,
piept fără aer"
Foarte frumos:X
O descriere sublima:X
iti multumesc mult :*
„aer fara piept”
Trimiteți un comentariu