M-am pricopsit cu
firmituri de stele congelate
pe buze
de când sufletu-ţi 'mi-numără
dorinţele din cerul gurii.
Mă-ntreb de ai
şi tu
aşa un gust de fericire-n gură,
de te-apasă pe ochi
şi te face să speri,
ori mi-am atins doar eu
nefiinţa.
Îmi place să cred că
mă pândeşti
prin gaura cheii,
de undeva de după uşa
bătută-n cuie şi vorbe,
loc prin care, am impresia,
mi-ar încăpea toate fricile de tine.
Ştiu că-mi lipeam urechea de pământ
să-mi simt lumea vibrând.
Acum
îmi place pieptul tău
şi respiraţia la unison
şi cum pulsez(i).
5 comentarii:
te-ai intors cu forte proaspete.
În sfârșit!
ma bucur ca sunt primita :) mersi
"firmituri de stele congelate".....cata expresvitate, frumos, frumos, frumos.....
mersi, mersi! :)
Trimiteți un comentariu