Pipăindu-mă,
să văd dacă mai am
urme de mâini ori frici
pe trup,
nu-mi mai găseam coastele,
ce nebunie!
Autoapărarea-mi
clar ar trebui s-o ia mai uşor
cu conservarea;
coastele toate au pus
os de la os
şi-au făcut stângaci un cocon
în jurul inimii.
Am tremurat şi
m-am îmbrăţişat ca niciodată.
9 comentarii:
Superbe cuvinte puse cap la cap!:)
Îmi place plaace. Mai ales încheierea.
mă bucur mult mult de tot!
Te-ai gandit sa-ti pui toate creatiile intr-o carte?
Speechless :|
Bună întrebarea lui Grig!
ador tipul asta de poezie! <3
mi s-a mai.. propus, ca sa zic asa, dar nu cred ca sunt suficiente ca numar, iar unele ca valoare pentru a le publica intr-o carte. plus nici nu cred ca stiu exact cu ce se mananca... Probabil am sa incep/incerc cu o revista.
va multumesc mult pentru aprecieri! :*
Extraordinar poem ! De fiecare data trec cu drag pe aici.
@Bianca Dobrescu: multumes, iar varianta ta imi place mai
@Ocup un loc imaginar: iti multumesc mult. chiar ma bucur!
Trimiteți un comentariu