Uite-ți palma! După ureche-s și degetele.

Ai  o mulțime de mâini,
dar cu toate că nu-ți aparțin,
sunt peste tot pe unde
ți le-ai putea dori.
Mai puțin pe ale tale.
De la o vreme nu te mai vrei
responsabil pentru șuvițele
dintre degete, pentru pleoapele
închise, cu atât mai puțin pentru
întredeschideri de buze.

Am auzit că ți-ai șters cât ai putut
mâinile, de o anume ea.
Au ajuns brațele să te bârfească..
Chiar acum două saptămâni,
când mă plimbam prin tine,
am vazut-o; era undeva între claviculă și
tâmplă, ștergea praful de pe tobogane,
fălindu-se în fața pavilionului cu faptul că
al ei încă purta urme de degete și
dinți.

Mi-a părut rău pentru fată să aflu,
două zile mai târziu, că palma-ți
făcea veacul pe obrazul ei.