întruchipezi nenumărați oameni

Nu vreau oameni

pentru totdeauna...

eu vreau oameni pentru mine.

Oameni pe care să mă mulez,

oameni dispuși

să șiroiască

după cum mă unduiesc eu,

oameni pentru care să folosesc

bucuroasă

un escavator

dacă vreau să plantez

flori

în locul unor 

obiceiuri;

Oameni

ce mă înfioară să-i aud respirând...

aceiași față de care nu-mi permit

mai mult.

Mint,

evident. Vreau

să ajungem să ne permitem

vrute și nevrute,

și adevăruri,

și riscuri,

și-o mare, mare...

iubirevăzutădetoțiceice(nu)neprivesc.

lust

Tot mai des

şi în tot mai multe 

toiuri de nopţi

mă gândesc la tine 

ca la un gând sinucigaş.

Cu teamă şi poftă 

acută.

Ziceam ca în schimbul listei tale

cuvieţipecaretrebuiesăletrăiesc,

să-ţi dau şi eu ponturi

cuvisepecaretrebuiesălesimţi.

Mă întreb dacă pentru momente ca acelea

se merită să-ţi vinzi sufletul

sau măcar 

să-ţi negociezi

frica.

somn

Trezeşte-mă
şi-ncepe-mă cu gambele,
să pot din nou să(-ţi) merg
pe spate.

Trezeşte-mi urechile,
m-am plictisit de vocea mea.
Vreau s-o aud pe cea
cu care-ţi vorbeşti
când amuţeşti
şi nimic mai mult.
dar trezeşte-mi şi coastele;
vreau să le simt pe fiecare
în parte,
la fiecare arcuire...
a corzilor.

Ia-mi palma
şi trezeşte-mă deodată.
Să-nchidem ochii, ţi-am mai spus.
...şi-ai adormit.

mă risc pe riscul tău

Sunt doar o presupunere nefondată

în ochii mei,

iar asta mi-e suficient.

Sunt o mână de om

şi de trăsături interesante

în ochii altora,

iar asta pare să le fie de ajuns.

Voit sau nu,

ai să-mi devii propriul purgatoriu,

şi-am să vreau doar pentru mine 

plăcerea

de-aţi citi exatazul din privire

când carnea îţi va arde

de emoţie,

şi-amândoi vom fi închişi

între patru pereti aproape compromişi.

Şi poate mai mult...

joy

Din momentul ăsta

încep să mă alerg cu luna.

Vreau zile-ntregi de noapte

și străzi pline de lumină,

răcoarea unui acoperiș 

s-o simt din creștet,

iar cerul vostru îl vreau respirându-mi peste buze. 

Vreau să-mi văd umbra ca o sângerare a gândurilor, 

iar pe voi speriați.

azi ai fost dumneavoastră

mi-e sete, mi-e sete,
dați-mi un păcat în care să cad
și târăți-mă-n fața voastră
să mă bucur:
o ultimă gură de aer.
vreau doar a mea plăcerea de-a mă îngropa
în mine,
și-acolo să rămân până (și după)
ce terminați a mă ridica în slăvi
sau a-mi vorbi
de ei.

mi-e sete, mi-e sete,
cerșesc puțin zaț
și-un ceai să-mi sorb o ultimă gură de aer
înainte de-a afla câte păcate îmi datorați.

după ani

mulțumesc. nu îndrăznesc mai mult, oameni.

amalgam

Ţineai mâinile aproape împreunate

deasupra capului

când dormeai,

picioarele încâlcite-ntr-ale mele,

iar nefiinţa-ţi 

pe undeva,

spânzurată de soarele care,

apropo,

nu mai înghite ciocârlii

sau oameni.

Ai putea crede că te apărai,

dar eu înclin că asta era

poziţia din care tu te pregăteai

să cazi.

Şi simţeam amândoi, atât de puternic

uneori,

cuvinte şi gesturi,

încât n-ai fi putut crede că vreodată

vorbele vor ajunge să se simtă

pe noi

cum se simte o mângăiere

pe o carapace de ţestoasă.

Mă întreb dacă am învăţat

anatomie

pe spinarea faptelor tale

şi a tăcerilor mele,

doar ca să mă întreb acum

care pe care roade

mai tare.

Nu cred că-ţi aminteşti,

dar ca atunci când mă ţineai 

doar cu braţele,

nu mă mai lovisem niciodată.

O perioadă mai apoi 

a fost linişte, a fost gol,

ustura aerul

şi cred că şi amintirea ta.

la dispute

recomand toate cifrele şi numerele

pur şi simplu

Azi am biciuit vântul 

cu părul

şi m-am simţit puternică.

Fugeau câinii de porumbei,

iar eu

de nimic.

the last day. let's cheers for myself

Oamenii se mulţumesc diferit

între ei şi pe sine.

e 4 deja,

iar eu o mulţumesc pe Aduţă nemulţumindu-mă

detaşându-mă.

Dar să revenim la noile mele plăceri:

Felinarele să ardă când sunt eu pe geam!

accident în flori

Tu-mi porţi sufletul

 în pântece, baby.

Numeşte-mă nebună,

dar zău de nu mă-ncred

că i-ar trebui şi lui, sterilul, 

vreo nouă luni

până să mă poată

chinui şi bucura 

(din nou).

Unde mai pui că-i 

din flori...

şi din tine?

simţuri

Observ că

pot să-mi amintesc

chipuri, gusturi, ţipete,

îmi amintesc până şi de mine

uneori,

dar nu am reuşit niciodată

să retrăiesc

atingeri.

La mine

cred că pielea e singura

fără memorie.

Ştie să se bucure

doar pe moment

de toată acea "plăcere carnală"

pe care o condamnaţi şi o tânjiţi

mulţi,

până rămâne fără

oameni sau brize.

Mi-e greaţă

la gândul că aş putea ajunge

în stadiul în care 

să nu-mi las atinsă

decât pielea.

Asta

sau să-mi căptuşesc interiorul,

tot interiorul,

cu ea.

almost five

Mă întrebam 

la câte iubiri poate fi supus un suflet,

iar când aflu că nu are o limită, ceva, orice,

mi-e frică.

cocoaşă

De fericire,

mi-a alunecat o farfurie

când nu se putea mai bine.

Mi s-a crăpat ecoul

în ceafă

şi s-a simţit fantastic.

De lipsă,

el a început să-mi dea şi cărţi,

şi muzică,

şi cuvinte,

pe când eu lui fum,

întrebându-mă care erau mai nocive.

De tine,

spatele-mi ţi-a urlat

ca din gură de timp,

doar ca să mă lase pe mine

să scriu.