Îmi alunecă papucii;
tălpile-mi tânjesc să-și simtă
călcâiele
cum presează
și mușchi,
și oase...
și după puțină iarbă-mi mai tânjesc
naivele.
Iar toată ființa-mi
dorește
să (se) descopere și
s-acopere...
Realizez acum,
eu nu vreau să plutesc,
să pășesc pe streșini
reci
sau peste gropi.
Mie mi-e poftă de iubire
pământească,
de vârfuri de degete
ușor zgâriate
și de-un obraz
puternic încălzit
de-un piept
c-un suflet ce-și iese din matcă.
